Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Îngrijorarea și IQ-ul

By Posted on No tags 0

Am auzit următoarea opinie: oamenii se erijează în judecători pentru că le este lene să gândească.

NU sunt de acord și lansez un alt punct de vedere, pe care îl voi argumenta pe parcursul acestui articol. Oamenii judecă pentru că în situații neobișnuite le scade IQ-ul (😊 parcă suna mai bine prima opinie).

Pentru situatiile neobisnuite nu avem un program automat, care sa ofere o explicație sau o soluție. Explicatiile/ soluțiile automate sunt dobândite prin prisma experiențelor trecute si depășite.

Experienta din trecut determină dobândirea unei abilități (uneori inconștiente) și acesta este un caz fericit, reprezentând un pas în evolutie. În cazul în care răspunsul la experiența respectivă a fost exagerat sau denaturat, rămâne în urmă un program neproductiv, limitativ. De cel de-al doilea caz ne vom ocupa în articolele viitoare.

Iata ce se întâmplă în corpul nostru, în cazul unei experiente neobișnuite:

  • Neocortexul analizează situația. Analiza nu are suficinte date (NOU-ul). Apar rând pe rând variante, fiecare fiind contestata (dialog intern intens și lipsa deciziei)
  • Gândurile învălmășite și fără soluție genereaza sentimente neplăcute (furie, frică, tristețe, etc) în creierul limbic. Acesta percepe experiența ca fiind un PERICOL și considera (indiferent de situația concretă) că se confruntă cu o problemă de viață și de moarte. Dă comanda de supraviețuire sistemului nervos autonom, pe care îl conduce. Intră în modulul supraviețuire. Generează cantități importante de adrenalina și cortizol și în același timp oprește generarea altor “ingrediente”, responsabile cu starea de bine (serotonina, dopamina, somatotropina, oxitocina, etc.), lăsând fără combustibil inclusiv sistemul imunitar.
  • Mișcarea făcută de creierul limbic este percepută de neocortex, care răspunde la alarma de pericol transmisă, fără să realizeze că de fapt el l-a generat. Gândurile devin și mai alerte, scenariile dramatice se înmulțesc sau se adâncesc în posibilități fataliste. De data asta neocortexul este lipsit și de aportul unor substanțe esențiale pentru claritate (să nu uităm că are parte doar de adrenalină și cortizol).
  • Creierul limbic percepe o acutizare a pericolului, drept urmare pompează si mai multă adrenalină.

În acest mod se crează o buclă. Cu fiecare parcurgere de circuit se micsoreaza capacitatea de analiză a neocortexului. IQ-ul se diminueaza într-o astfel de stare cu până la 25 %.

Nu lenea este vinovata de faptul că în loc să gândim punem etichete și judecăm oameni sau situații, care nu ne sunt familiale, ci adrenalina și cortizolul pompate în exces. Trăim astfel perioade lungi de timp sub efectul acestor hormoni, atunci când nu dăm atenție gândurilor care ne populeaza mintea în fața unei situații noi sau neobișnuite.

Cum evităm căderea în “păcatul prostiei” (scăderea IQ-ului)? Instrumentul se numește atenție. Semnalul care ne avertizează să folosim acest instrument este starea de disconfort resimțită în anumite situații. Disconfortul ne avertizează că suntem pe cale să ne “prostim” , pentru că gândurile și scenariile au pus stăpânire pe noi. Odată sesizat disconfortul scoatem din arsenal atenția.

Cel mai la îndemână este corpul… Obligăm corpul să se “adune” în jurul sternului plasând palma dreaptă pe el. Zona inimii este acoperită de degete. Acum corpul, atins de palmă, își orientează atenția în acea zonă. În această postură respirăm calm, fără a forța o anumită cadență.

Atingerea și respirația calmă semnalizează creierului limbic faptul că este în siguranță. Oprește pomparea de adrenalina si cortizol. E un moment de liniste și profităm pentru a orienta și atenția neocortexului către piept-inima. Cum? Ne gândim că respiram din stern. Pentru cei cu imaginația mai bogată… nasul este în interiorul pieptului, sub stern. 😊

Stați în această stare câteva minute. În funcție de intensitatea situației neplăcute, uneori sunt suficiente 30 de secunde pentru a ieși din bucla generatoare de adrenalina si cortizol.

Rezultatul este liniștitor și ne recăpătăm IQ-ul inițial, astfel încât putem apela la toate resursele intelectuale, pentru a gândi, nu doar pentru a pune etichete și a judeca…oricum asta nu ne-ar scoate din situație.

Toata lumea speră în miracole și nimeni nu crede în ele.

Ceea ce ai citit este similar cu devoalarea tehnicilor magicienilor. Publicul rămâne cu un gust amar. Nu mai crede în magie, mai mult decât atât, poate face chiar el trucul. Si totuși, câți noi magicieni au apărut datorită faptului că secretele magicianului au fost dezvaluite?

Pe scurt, acum stii! Cat de mare trebuie sa fie IQ-ul ca sa si aplici? 😊

 

Mădălina ARTENE